Întâlnind Trecutul în Prezent: 1978

Cine s-ar fi gândit că la marginea Timișoarei, într-o fostă universitate, se află o mașină a timpului? Nu, nu fac trimitere la un film science-fiction, ci la o piesă de teatru. Este vorba despre „1978”, o producție ce reușește să transpună publicul în inima anilor '70, într-o Românie încărcată de tensiuni și schimbări sociale.

Spectacolul începe cu o prezentare captivantă a unei familii sub forma unei „piese într-o piesă”. Decorul și povestirea creează o atmosferă autentică, reconstituind viața dintr-un apartament românesc în perioada comunistă. Este o experiență unică și plină de nostalgie, unde fiecare detaliu contribuie la reconstituirea vieții cotidiene din acea perioadă. Pe măsură ce scena este redată, decorul se schimbă chiar în fața publicului, iar atmosfera prinde viață printr-o poveste muzicală.

Prima pauză. Este momentul perfect pentru a reflecta asupra poveștilor și personajelor întâlnite pe scenă.

Mai apoi, piesa se desfășoară într-o cameră mică, în care spectatorii sunt așezați cu fața spre perete. Aceștia sunt apoi invitați să exploreze un nou nivel al interacțiunii teatrale, pe măsură ce "cel de-al patrulea perete" este literalmente ridicat pentru a dezvălui o nouă viziune asupra scenei. Într-o mișcare complet neașteptată ni se dezvăluie o cameră de sufragerie și bucătărie, oferind o perspectivă intimă în viața cotidiană a personajelor. Este ca și cum ați trăi alături de familie, experimentând schimbările și provocările lor.

În plus, în acest spectacol, nu doar poveștile prind viață, ci și mirosurile. Pe măsură ce povestea se desfășoară, actorii încep să gătească o ciorbă în apartament. Mirosul îmbietor umple treptat sala, adăugând un element senzorial nou, făcând experiența și mai specială. Este o experiență profundă, care te poartă prin trecut și îți atinge sufletul în cele mai subtile moduri posibile.

A doua pauză. Există o anticipare palpabilă pentru a descoperi ce noi surprize pot apărea în continuare.

Ultima parte a spectacolului are loc într-o hală unde sunt prezentate simultan mai multe perspective. Detaliile minuțioase și atenția la nuanțele istorice aduc în relief un tablou unic al evenimentelor locale și globale, stabilind o legătură între Timișoara și Nova Gorica, orașe care împărtășesc o istorie comună în Imperiul Austro-Ungar.

Final. Nici nu am realizat că au trecut aproape 5 ore. „1978” este mai mult decât un spectacol. Este o experiență care vă va face să reflectați asupra trecutului și să apreciați legăturile care ne unesc de-a lungul generațiilor.

Briana Gruici

Foto: Cornel Putan