Vrăjitorul

Vrăjitorul

Fedor Šili

„Revitalizarea unui scriitor impecabil prin intermediul unui text teatral care este a priori limitat de numărul cuvintelor și de durata spectacolului precum și de alte modalități de expresie este întotdeauna problematică și dubioasă, iar întrebarea care se pune este: cum îndrăznești? Dacă mai este vorba și de unul dintre cei mai importanți și productivi autori din prima parte a secolului al 20-lea, cum ar fi de exemplu Thomas Mann, atunci putem conclude că bravura lui Fedor Šili devine și mai riscantă. Dar Šili, într-un mod evident și datorită experienței și intuiției sale știe că singura soluție la această problemă este cunoașterea și dragostea, dar și curajul ce duce la o creativitate lipsită de falsă pudoare. Avem deci un text care descrie viața personală precum și pe cea literară a lui Thomas Mann și care se întinde din copilărie până la maturitatea completă. Fragmentele cele mai importante din viața autorului sunt relatate prin imagini succinte, detalii bine alese, dialoguri simple și o acțiune economică (în care textul evocă scene dublate și simultane, o tehnică deja cunoscută din spectacolul Scaunullui Elias al lui Liješević). (…) Sub această machetă de lucru găsim o dramă foarte reală și care durează pe tot parcursul vieții unui om prea conștient de grandoarea sa; el în urma urmei inevitabil va pune la îndoială semnificația comportamentului său. Un adulter condiționat de performanța sexuală slabă, fiul nazist al iubirii neîmpărtășite, cruzimea față de proprii săi copii, utilitatea unei soții, tragedia unui copil, insecuritatea sexuală, prietenia distrusă, alcoolism... toate acestea reprezintă temele textului folosit. Marea dilemă a lui Mann este articulată în fața judecătorului său, un adevărat Munte Olimp încorporat de vorbărețul divin Goethe: oare ar fi fost el tratat mai cum se cuvine dacă «trăia o viață binecuvântată și ordinară, iubindu-l și rugându-l pe Dumnezeu»? Această întrebare – care aparține nu numai lui Mann, dar și a lui Šili – ne duce cu gândul la faptul că totul, până și incontestabila viață a lui Thomas Mann, trebuie revizuită – dar fără remușcare. Vrăjitorul, până și prin titlu, se referă la mai mult decât Muntele vrăjit: este o meta-analiză a lui Thomas Mann, prin care îl înțelegem într-un sens mai literar și mai dramatic, el devine din geniu un adevărat vrăjitor.” (Vladislav Bajac)

Boris Liješević (1976, Belgrad) și-a terminat studiile la Universitatea de Arte din Novi Sad în 2004, iar acum predă la Departamentul de Regie Intermediară la aceeași universitate. Liješević montează piese de la autori străini din diferite generații și tineri autori sârbi. Împreună cu Branko Dimitrijević și în cadrul proiectului Sala de așteptare (The Waiting Room), Boris Liješević a fost importatorul dramei și al teatrului verbatim din Germania. Boris Liješević a debutat la festivalul Sterijino pozorje în 2007, fiind asistent regie pentru Tomi Janežič. Sala de așteptare a primit premiului special Sterija în 2010, iar anul trecut spectacolul scris și regizat de Liješević cu titlul Plodni dani (Zile fertile) și a fost invitat la Sterijino pozorje.


Prima reprezentație la Teatrul Național din Sombor a fost pe 25 noiembrie 1882, iar teatrul funcționează fără încetare de atunci. Clădirea a fost construită de trupa Teatrului din Sombor, o trupă înființată în 1879 de cetățenii orașului. Unii dintre cei mai buni regizori din Serbia și-au început cariera la Teatrul Național din Sombor, iar unele dintre cele mai importante piese clasice ale teatrului sârb și din străinătate au fost jucate aici, dar și numeroase opere din literatura dramatică avangardistă și cea contemporană. Cei mai importanți manageri ai teatrului au fost Žiga Jasenović și Nikola Peca Petrović, datorită lor teatrul a devenit unul dintre cele mai bune teatre ale Serbiei. În ultimele decenii, Teatrul Național din Sombor a fost cel mai activ teatru din țară, iar din 1993 fiecare ediție a teatrului se termină cu așa-numitul Maraton teatral. În aceste trei zile se joacă spectacole zi și noapte, din repertoriul teatrului, dar și de la alte teatre, trupe și școli de teatru.
Regizor: Boris Liješević
Decor: Miša Keskenović, Boris Liješević
Costume: Mirna Ilić
Muzica: Aleksandar Kostić

Distribuția:
Thomas Mann: Saša Torlaković
Goethe, Samuel Fischer: Svetozar Cvetković
Heinrich Mann: Radoje Čupić
Maria Albrecht, Katia Mann, Michael Mann: Tatjana Šanta Torlaković
Hans Gerlinger, Hans Gerlinger Junior, Michael Mann: Marko Marković

Durata spectacolului: 100 de minute
 

Pagina noastră folosește cookie-uri!


Acest site folosește module cookie pentru optimizarea experienței utilizatorilor, cât și pentru o navigare mai sigură. Descrierea acestora și politica noastră de utilizare poate fi citită aici

Vă rugăm să citiți și politica noastră de confidențialitate a datelor.

Selecție cookie