Ernella la Lupi

„Încercăm să vorbim despre noi înșine; despre dorințele, îndoielile și anxietățile noastre; despre problemele cotidiene, despre familie, copii, părinți. Când vorbim despre noi înșine, nu vorbim doar despre noi, ci și despre mulți alții. Nu suntem excepționali. Problemele noastre sunt asemănătoare. Iar lucrurile sunt la-ndemână, trebuie doar prinse, trebuie povestite cumva. Printr-un film sau printr-o scrisoare, în timp ce așteptăm autocarul sau la telefon... n-are importanță. Acum vor fi spuse la teatru. Să lăsăm formalitățile, să povestim, să vorbim până se poate. Să răspândim vestea între noi, despre noi.” (Hajdu Szabolcs)

Ernella, Albert și fiica lor, Laura, părăsesc țara pentru a-și căuta o viață mai bună, dar în Scoția lucrurile nu merg așa cum ei și-au dorit, iar după un an, familia se întoarce acasă. Se duc pe neașteptate, în toiul nopții la Eszter, sora lui Ernella. Eszter trăiește împreună cu soțul ei, Farkas și fiul lor, Brúnó în condiții mult mai favorabile decât Ernella și familia sa, care suferă de probleme financiare severe. Relația între cele două familii niciodată nu a fost prea armonioasă, dar Ernella nu pare a fi conștientă de acest fapt, ei îi place să stea la Eszter, deși cele două nu se înțeleg deloc una cu cealaltă. Această problemă este conștientizată numai de familia lui Eszter. Întrebarea este deci: până când și cum vor suporta aceste familii să stea împreună în apartamentul lui Eszter?

Hajdu Szabolcs (1972, Debrecen) este regizor de film și de teatru, scenarist şi actor. Filmele White Palms și Bibliothèque Pascal au fost amândouă nominalizarea Ungariei la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Selecție din filmele lui: Mirage (2014), Bibliothèque Pascal (2010), Off-Hollywood (2007), White Palms (2006), Tamara (2004), Sticky Matters (2001). Spectacole: Ernella la Lupi (Teatrul Maladype, 2015), Vremuri de pace (Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely, 2013), Ne kíméld, akit szeretsz! (Nu-l cruța dacă-l iubești!, Trupa Forte, 2010), Tamara (Teatrul Stúdió K, 2002).

Teatrul Maladype a fost înființat în 2001 și este un așa-numit teatru independent cu o trupă permanentă, finanțat exclusiv din proiecte de finanțare artistică. Independența lui reiese nu numai din  forma de organizare, dar și din spiritul și concepția despre teatru. Limba și gândirea specifică teatrului Maladype se bazează pe o colaborare concentrată de tip workshop, pe o prezență scenică intensivă și pe comunicare continuă  între actori și spectatori. Teatrul Maladype este condus de regizorul Balázs Zoltán, iar spectacolele produse fac analiza calității teatrului, folosesc un limbaj teatral inovativ și se bucură de o recepție pozitivă din partea criticilor. Producțiile au fost recunoscute prin numeroase premii, iar Maladype este apreciat ca unul dintre cele mai palpitante teatre independente din țară și din străinătate.