Moartea nu e bicicletă (ca să ţi se fure)
Biljana Srbljanović
„Este piesa sufletelor pierdute și a taților pierduți. (Srbljanović) nu scrie doar despre propriul său tată, cel care în piesă este numit Tată – un adevărat Everyman – dar și despre fata lui, pe nume Nadežda și despre mulți alți tați. Este un spectacol despre tații care sunt departe, cei în absenţă, pentru că doar Tata are ocazia să vorbească în piesă. (...) Srbljanović încrucișează aproape întâmplător destinele acestor oameni, astfel piesa depășeste statutul de a fi o dramă despre o familie sau despre diferite relații. Pentru că totul este impregnat cu dorința de a se alătura undeva, să conveargă spre o identitate. Și nu se referă doar la acel stat care – în mijlocul Europei –, după întâmplările politice din ultimile decenii stă în continuare în ruine. Așa se întâmplă că Moartea nu e o bicicletă, nu este doar un text aspru în sens metaforic la fel ca celelalte drame, este în primul rând o descriere afectuasă a vieții și a trecerii în neființă”. - Thomas Laue
Durata specacolului: 2h
Decorul: Lejla Hodžić
Costumele: Lejla Hodžić
Muzica: Mezei Szilárd
Traducerea: Brestyánszki B.R.
Distribuția:
Nadežda: G. Erdélyi Hermina
Apa: Szilágyi Nándor
Jokić zászlós: Pálfi Ervin
Aleksandra: Körmöci Petronella
Debella: Pámer Csilla
Ropac: Csernik Árpád
Hölgy: Vicei Natália
Aleksa: Ralbovszki Csaba



