Pe mare nu este noroi

Vis

A fost atât de ciudat... Parcă aș fi ajuns acasă.

Nu era nimeni. Doar eu și ea.

Sub mine, stânca mare și moale mai păstra căldura soarelui. S-a mișcat ceva în aer.

Nu era vântul, ci un... gând. Dar nici acela nu conținea nimic mai mult. Doar o adiere diafană.

Și sunetul unui greier undeva. Și mireasma sărată a pinului. Amurg.

Stăteam acolo, în acea familiaritate ciudată, în acea schimbare eternă pură, seacă, neclintită...

O priveam, dar nu doream să-i tulbur... oglinda? Nu, nu e cuvântul potrivit... În ea îmi vedeam fața, dar dincolo de asta, acolo jos și înăuntru zăcea ea, un infinit ultramarin.

Am ajuns acasă.

Parafrază după romanul „Poștașul sună întotdeauna de două ori” de James Cain

Decor: Szilágyi Nándor

Costume: Kreszánkó Viktória

Redactor muzical: Kucsera Géza jr.

Dramaturgie: Góli Kornélia

Sufleur: Vrestyák Erzsébet

Regie tehnică: Sinkovics Zsuzsa

Consultant: Namik Bajrami m.v.

Realizare decor: Horváth Lehel m.v.

Distribuția:

Kora – G. Erdélyi Hermina

Frank – Pálfi Ervin

Nezim – Mess Attila

Katz – Szilágyi Nándor

Durata spectacolului: 1h 50'

Spectacol în limba maghiară, cu traducere în limba română